Încrederea în sine

Cum ne recuperăm încrederea în sine

Majoritatea clienților care vin în cabinet și pe care îi întreb care ar fi obiectivul lor în terapie, menționează încrederea în sine. Doresc să aibă mai multă încredere în ei. Însă, despre ce este, mai exact, această încredere în sine, cum se dezvoltă, cum se pierde și cum se recuperează?

Cum se dezvoltă încrederea în sine

Dacă veți observa copiii, mai ales în jurul vârstei de 2-6 ani, au această atitudine egocentristă. Fiecare copil se simte ca fiind centrul universului, iar aceasta este o parte normală și sănătoasă a procesului de dezvoltare. Ei au nevoie de atenție constantă, această nevoie indicând dorința lor de securitate și legătură emoțională. Oferirea atenției, îngrijirii și validarea sentimentelor copiilor la această vârstă, contribuie la construirea unui stil de atașament sigur între copil și părinți, iar acesta ajută la încrederea și stima de sine, aspecte importante pentru dezvoltarea lor emoțională și socială.

Un alt element al acestei etape egocentrice este concentrarea pe propriile interese și nevoi, nefiind atenți la nevoile celorlalți. De asemenea, acest comportament este natural și sănătos pentru că așa își formează identitatea proprie și autonomia. Pe măsură ce copiii își explorează propriile preferințe și dorințe, ei învață să își echilibreze nevoile cu ale celorlalți, dezvoltând abilități de cooperare și rezolvare a conflictelor.

Încă o caracteristică prezentă este dificultatea de a-și exprima, totuși, nevoile și dorințele în mod clar. Acest lucru se întâmplă mai ales pentru că le este greu să înțeleagă că ceilalți gândesc diferit. Comunicarea aceasta deficitară poate aduce cu sine diverse crize de furie și multă frustrare. Totuși, aceasta este oportunitatea pentru părinți de a-i ajuta pe copii să-și exprime sentimentele, emoțiile și gândurile într-un mod potrivit. Astfel, contribuie la dezvoltarea abilităților de recunoaștere și gestionare a emoțiilor.

Cum se pierde încrederea în sine

Dacă pe parcursul etapei de dezvoltare descrisă mai sus, copiii nu au avut parte de această acceptare, validare și ghidaj, cel mai probabil, și ca adolescenți și, ulterior, adulți, vor experimenta o încredere în sine redusă.

Un alt factor care contribuie la scăderea încrederii în sine îl reprezintă compararea constantă cu alte persoane de către părinți și cei din jur. Comparația aceasta poate să ducă la sentimente de inferioritate atunci când copilul simte că nu este la fel de bun ca ceilalți.

De asemenea, critica excesivă sau constantă din partea celor din jur afectează încrederea în sine a persoanei și poate duce la sentimente de inadecvare sau inferioritate.

Cum se recuperează încrederea în sine

Cum facem, totuși, să “combatem” efectele acestor experiențe? Ei bine, recuperarea încrederii în sine poate fi un proces complex, însă este posibilă cu efort și angajament.

În primul rând, este important ca persoana să aibă răbdare și să fie blândă cu sine pe parcursul întregului proces. Poate suna ușor, însă poate fi atât de dificil să fii blând cu ține atunci când ai în interiorul tău o voce critică puternică.

Primul pas, ca în orice proces psihic, îl reprezintă auto-observarea și conștientizarea sentimentelor de lipsă de încredere în sine. Ajută, de asemenea, să identifici factorii care au contribuit la încrederea de sine scăzută. Chiar dacă poate nu sunt la îndemână, cauzele pot fi identificate printr-o călătorie mentală în copilărie.  Îți poți adresa întrebări precum:

1.        Cum era mediul familial în copilărie?

Acest lucru poate include relația cu părințîi, frații sau surorile, atmosfera din casă, nivelul de sprijin și încurajare, precum și modul în care s-au gestionat greutățile și eșecurile.

2.        Cum erau percepute și evaluate reușitele și eșecurile în copilărie?

Erau încurajate și apreciate eforturile și realizările sau era pus accentul pe aspectele negative și criticate?

3.        Ce tip de feedback primeai din partea celor din jur în copilărie?

Primeai feedback pozitiv și încurajator sau predominau critica și dezaprobarea?

4.        Care erau așteptările și presiunile din partea părinților?

Existau așteptări nerealiste sau presiuni excesive legate de performanță sau de alte aspecte ale vieții?

5.        Cum erau gestionate greșelile și eșecurile în copilărie?

Erau considerate ca oportunități de învățare sau erau asociate cu sentimente de rușine sau inadecvare?

6.        Care au fost modelele de comportament și de comunicare observate în familie sau în alte relații importante?

Au fost modele sănătoase de comunicare și gestionare a conflictelor sau au predominat modele toxice sau disfuncționale?

7.        Ce influență a avut compararea cu alți copii sau cu standardele sociale asupra sentimentului de valoare personală?

Erau făcute asemenea comparațîi și în ce măsură au influențat ele încrederea ta în ține?

8.        Cum erai tratat și susținut în momentele dificile sau în timpul perioadelor de criză?

Ai primit sprijin emoțional și soluții practice sau mai degrabă izolare și lipsă de sprijin?

După ce ai identificat posibilele cauze ale încrederii de sine scăzute, poți începe să faci separarea între vocea proprie și vocea critică din interiorul tău. La început, poate fi dificil, deoarece vocea critică pare să fie a ta, însă, o dată ce ți-ai răspuns la întrebările de mai sus, e posibil să identifici o voce critică a mamei, a tatălui sau poate a unui bunic, dacă au făcut parte din viața ta în copilărie. E posibil să experimentezi furia față de acea persoană, iar furia este o emoție sănătoasă pentru că ne arată că ni s-au încălcat niște limite sau am fost, într-un fel sau altul, atacați din punct de vedere emoțional. De asmenea, furia îndreptată spre cauza reală a vocii interioare, mai degrabă decât înspre sine, este un pas important în recăpătarea încrederii în sine. Sigur, nu este recomandat să pui în act furia respectivă, nu este recomandat să exprimi în moduri nesănătoase această furie. Însă, poți, de exemplu, să scrii într-un jurnal, să scrii scrisori (pe care nu le și trimiti), să faci sport, să alergi, sa dai cu pumnii într-o pernă, pentru a elibera această tensiune fizică și psihică.

În acest proces, este natural să apară un conflict interior, între vocile din interiorul tău. Întreabă-te, cât de realist este ceea ce transmite vocea critică? Ce spun faptele din viața ta referitor la rezultatele și succesele tale? Cel mai probabil, realitatea este că ai rezultate bune în viața ta. Spune-ți că, și dacă nu ai rezultate bune, este în regulă, ai făcut cât ai putut și cât ai știut, cu resursele și cunoștințele de la momentul acela. Practică blândețea, înțelegerea și răbdarea față de ține. Vorbește-ți la fel cum i-ai vorbi celui mai drag prieten.

Începe să îți stabilești obiective mici și realizabile. Atunci când îți atingi aceste obiective, îți recâștigi sentimentul de control, de competență și, astfel, îți reconstruiești încrederea în ține.

Identifică în jurul tău oameni care îți oferă sprijin, susținere și încurajare pozitivă. Petrece mai mult timp cu aceștia și practică si tu încurajarea față de ei. Uneori, poate fi mai ușor să îi încurajăm pe ceilalți decât pe noi înșine. Și această practică ne ajută, ușor-ușor, să ne îndreptăm atitudinea pozitivă și către sine.

Identifică și persoanele din jur care, dimpotrivă, îți minimizează sau descurajează reușitele. Petrece mai puțin timp cu acestea și pune limite față de ei. Atunci când observi că fac remarci critice, menționează-le că nu le-ai cerut sfatul sau feedback-ul și ai aprecia dacă le-ar ține pentru sine atât timp cât nu le soliciți. E posibil ca unele relații de genul acesta să se încheie, însă poate fi util pentru ține. Poate e nevoie să pierzi unele relații pentru a te regăsi pe ține.

Dacă, printre factorii care au contribuit la pierderea încrederii în tine, identifici probleme mai profunde, poate fi necesar să apelezi la un specialist pentru reconstruirea încrederii în sine. Un psihoterapeut te poate ghida și îți poate oferi un model de interacțiune pozitivă, ajutându-te să identifici punctele tale forțe și să accepți și integrezi punctele slabe. Dacă simți nevoia de ajutor în procesul tău de recuperare a încrederii în ține, îți pot fi alături în procesul tău, cu blândețe, răbdare și înțelegere.